Cromul şi sănătatea

Cromul este un mineral de care organismul are nevoie în cantitate foarte mică. Se poate găsi sub doua forme: trivalent – forma activă biologic ce se găseşte în alimente şi hexavalent – o formă toxică ce apare în urma poluării industriale.
Acest articol se concentrează doar pe proprietăţile cromului trivalent. Acest mineral este cunoscut pentru proprietatea sa de a creşte activitatea insulinei, un hormon esenţial în reglarea glicemiei.

Acest efect a fost observat pentru prima dată în 1957, dar cromul a fost identificat ca responsabil în 1959.
Cromul este implicat şi în metabolismul grăsimilor şi proteinelor, dar mai multe cercetări sunt necesare pentru a determina rolul acestuia în organism.

Carenţa de crom
În anii ’60 s-a descoperit că acest mineral corectează intoleranţa la glucoză şi rezistenţa la insulină. Aceste două afecţiuni duc la diabet de tip doi. Carenţa de crom a fost observată de prea puţine ori şi în general se manifestă prin apariţia simptomelor diabetului.

Trei pacienţi care au fost hrăniţi intravenos au prezentat simptome ale diabetului (pierderi în greutate, neuropatie, intoleranţă la glucoză). După adaugarea cromului în alimentaţia lor, timp de două săptămâni, simptomele au dispărut. În acest moment, cromul se adaugă în aproape toate soluţiile intravenoase.

Au existat multe studii în care suplimentele pe baza de crom au scăzut cantitatea de colesterol rău din organism şi au crescut cantitatea de colesterol bun.

Cromul se absoarbe foarte greu la nivelul tractului digestiv – între 0.4% şi 2.5% din cantitatea ingerată. Capacitatea de absorbţie poate fi crescută de vitamina C – se găseşte în fructe şi legume şi de vitamina B3 care se găseşte în peşte, pui, porc etc. Cromul absorbit este stocat în ficat, splină şi oase.

Carenţa de crom poate să apară la persoanele ce au un consum ridicat de glucide simple (peste 35% din calorii totale). O astfel de dietă favorizează eliminarea cromului prin urină.

Infecţiile, exerciţiile intense, sarcina, alăptarea şi stresul pot creşte rata de eliminare a cromului din organism.

În cazul persoanelor vârstnice a fost observată o scădere a cantităţii de crom prezentă în par, transpiraţie şi sânge, iar concluzia este că nivelul din crom din sânge scade odată cu vârsta.

Excesul de crom
Nu au fost încă observate simptome ce pot fi asociate cu aportul ridicat de crom şi de aceea nu a fost stabilită o doză maximă admisă.

Surse
Se găseşte în multe alimente, însă în foarte multe în cantitate mică (mai puţin de 2-3µg/100g).
Cele mai importante surse de crom sunt: brocoli, cartofi, usturoi, carne de vită şi de curcan, vin roşu şi suc de grapefruit.
Suplimentele alimentare sunt o alta sursă de crom, dar datorită cercetărilor limitate nu se cunosc multe aspecte ale suplimentarii.