Cuprul – surse, carenţă şi doza maximă
Cuprul este un microelement ce se găseşte în cantitate mică în organismul uman. În organism se găseşte sub două forme: Cu 1+ şi Cu 2+. Totuşi, cantitatea cea mai mare de cupru se găseşte sub forma Cu 2+.
Capacitatea acestui element de a accepta sau dona electroni explică importantul rol al cuprului în reacţiile redox, reacţii ce contribuie şi la eliminarea radicalilor liberi.
Cuprul este esenţial pentru buna funcţionare a unor enzime. Acestea se mai numesc şi cupro-enzime şi participă la producerea de energie şi la formarea de legături puternice între colagen şi elastină, menţinerea sănătăţii vaselor de sânge, formarea oaselor, fixarea fierului, producerea noradrenalinei, precursor al adrenalinei.
Enzimele dependente de cupru participă şi la formarea melaninei, pigmentul prezent în piele, păr şi ochi şi la producerea tecilor de mielina.
Superoxid dismutaza este o alta enzimă ce conţine cupru (două forme ale ei) şi care are un caracter antioxidant foarte puternic ce se manifestă prin transformarea radicalului liber superoxid în apă oxigenată şi care apoi este transformată în apă de alte enzime.
Aceşti compuşi ce au în compoziţia lor cupru reglează şi exprimarea unor gene foarte importante ca cele pentru producerea superoxid dismutazei şi catalazei (un alt antioxidant).
Transportul fierului de la nivelul ficatului către maduva osoasă, unde se produc celulele roşii, este influenţat pozitiv de prezenţa cuprului.
Carenţa de cupru
Carenţa de cupru, provocată doar de lipsa alimentelor bogate în acest element este foarte rară şi de obicei se manifestă prin anemie ce nu răspunde la tratamentul ce implică suplimente pe bază de fier, dar care raspunde la suplimentarea cantităţii de cupru.
Această anemie este provocată de lipsa cuprului, element ce ajută la transportul fierului către locul în care sunt produse globulele roşii.
O cantitate mică de cupru în sânge poate produce scăderea numărului de globule albe şi astfel creşte riscul de infecţie.
În cazul copiilor, carenţa de cupru poate produce osteoporoză sau alte afecţiuni ale sistemului osos, dezvoltare greoaie etc.
S-a observat că o cantitate mare de fier poate împiedica absorbţia cuprului. Zincul şi vitamina C sunt alţi compuşi ce în cantitate mare (din suplimente) impiedică absorbţia acestuia.
Persoanele ce suferă de afecţiuni ale tractului digestiv şi copiii cu diaree prelungită au un risc crescut de carenţă de cupru.
Doza zilnică recomandată prezentată în tabelul de mai jos este calculată astfel încât să prevină efectele carenţei.
Doza zilnică recomandată de cupru µg/zi
|
||||
Vârstă
|
Bărbaţi
|
Femei
|
Sarcină
|
Alăptare
|
0-6 luni
|
200
|
200
|
–
|
–
|
7-12 luni
|
220
|
220
|
–
|
–
|
1-3 ani
|
340
|
340
|
–
|
–
|
4-8 ani
|
440
|
440
|
–
|
–
|
9-13 ani
|
700
|
700
|
–
|
–
|
14-18 ani
|
890
|
890
|
1,000
|
1,300
|
19 +
|
900
|
900
|
1,000
|
1,300
|
Excesul de cupru
Excesul de cupru este foarte rar şi se produce din cauza băuturilor stocate în recipiente de cupru sau din cauza contaminării sursei de apă potabilă.
Simptomele intoxicării acute cu cupru sunt: greaţă, vomă, diaree şi dureri abdominale, leziuni la nivelul ficatului şi rinichilor, comă şi în cele mai grave cazuri deces.
Doza maximă admisă a fost calculată în funcţie de cantitatea de cupru ce poate produce leziuni ale ficatului.
Totuşi, cercetări recente arată că doza maximă admisă trebuie revizuită şi că doze zilnice de 7800 µg/zi nu produc leziuni hepatice, dar pot afecta activitatea sistemului imunitar şi a antioxidanţilor produşi de organism.
În tabelul de jos nu sunt prezentate valorile revizuite pentru ca acestea nu există, dar trebuie să ţineţi cont că acestea reprezintă doza maximă admisă şi că trebuie sa aveţi un consum mult mai scăzut.
Doza maximă admisă de cupru µg/zi
|
||
Vârstă
|
Bărbaţi
|
Femei
|
0-12 luni
|
NA
|
NA*
|
1-3 ani
|
1,000
|
1,000
|
4-8 ani
|
3,000
|
3,000
|
9-13 ani
|
5,000
|
5,000
|
14-18 ani
|
8,000
|
8,000
|
19 +
|
10,000
|
10,000
|
Surse de cupru
Cuprul se găseşte în foarte multe multe surse alimentare.
Cele mai importante surse sunt: organe, crustacee, seminţe de floarea soarelui, alune, linte, ciuperci, cereale etc. Ficatul este cea mai bogată sursă de cupru şi astfel 100 g contin 40% din doza maximă admisă.
Încercaţi să limitaţi cantitatea de ficat (acesta este şi o sursă bogată de colesterol şi de vitamina A preformată), dar nu trebuie să îl eliminaţi din alimentaţia dumneavoastră pentru că în cantităţi mici (50g/zi, de 1-2 ori pe săptămână) este un aliment foarte sănătos.
Sursele alimentare fiind suficiente pentru asigurarea dozei zilnice recomandate nu este necesară suplimentarea cantitaţii zilnice de cupru decât în cazul în care un medic specialist vă recomandă acest lucru.