Mercurul din peste – efecte, concentratii, sfaturi

0

Mercurul este singurul metal lichid in conditii normale de mediu si de aceea se mai numeste si argint viu. Organismul nu are nevoie de mercur si acesta se acumuleaza producand foarte multe daune.

Mercurul in forma pura, dar si alti compusi ce contin mercur sunt foarte toxici si ingerarea sau inhalarea de mercur provoaca furnicaturi si intepaturi la nivelul membrelor, dificultati de vorbire si auz, pierderea echilibrului, oboseala, tremuraturi, insomnie, iritabilitate, atrofie musculara, afectiuni renale, afectiuni ale tractului digestiv, dermatite, pierderi de memorie, stop respirator si deces.

S-a constatat ca fetusii si bebelusii sunt mult mai sensibili la actiunea compusilor cu mercur decat alte categorii de persoane.

Dezvoltarea intrauterina a sistemului nervos al fetusului este afectata de mercur cu mult inainte ca mama sa prezinte simptome specifice intoxicarii cu acest metal greu. Mercurul trece si in laptele matern si astfel poate afecta sanatatea bebelusilor.

Concentratia maxima de mercur ce nu are efecte daunatoare (nu produce intoxicatie) este de 5.8 µg/ litru de sange.

In urma unui studiu, efectuat in SUA in 2009, s-a descoperit ca 2.5% din femeile ce au ajuns la varsta la care pot ramane insarcinate au o concentratie de mercur de peste 5.8 µg/ litru de sange, ceea ce poate afecta grav dezvoltarea fetusilor.

Datorita unor cercetari recente s-a constatat ca mercurul se acumuleaza in sangele din cordonul ombilical si astfel concentratia maxima din sangele mamei trebuie sa fie de 3.4 µg/ litru de sange (peste 6% dintre femei o depasesc).

Mercurul din carnea de peste / fructe de mare
Cele mai intalnite modalitati de intoxicare cu mercur sunt ingerarea de peste si fructe de mare ce au un continut ridicat de metil-mercur, contactul direct cu produse deteriorate ce il contin (termometre) si consumul excesiv de alimente ce contin aditivi alimentari.

mercur in carnea de peste - rechinDupa ce patrunde in apa, mercurul este transformat de bacterii in metil-mercur care este apoi consumat de plantele si animalele marine.

Mercurul se elimina foarte greu din organism si de aceea se acumuleaza in pesti rapitori ca tonul, pestele spada, rechinul, macroul regal etc. Acestia pot avea in organism o concentratie de mercur de peste 10000x mai mare decat cea din mediul inconjurator si de aceea este recomandat sa se consume pesti mici, cu o durata de viata scurta si fitofagi. In general, pestele de apa dulce contine mai putin mercur decat cel de apa sarata, din acest p.d.v. fiind mai sigur pentru consum.

Printr-un studiu efectuat in California s-a descoperit ca sangele persoanelor ce consuma cantitati mari de peste oceanic contine mercur de pana la patru ori mai mult decat concentratia maxima de 5.8 µg/ litru de sange. Acesta este eliminat partial din organism doar daca se diminueaza cantitatea de peste ingerat, procesul putand dura sase luni sau mai mult.

Concentratia de mercur din peste si fructe de mare (PPM) in perioada
1990-2010
Specii
Medie
Minim
Maxim
Nr. probe
Peste spada
0.995
-
3.220
636
Rechin
0.979
-
4.540
356
Macrou regal
0.730
0.230
1.670
213
Macrou spaniol (Golful Mexic)
0.454
0.07
1.56
66
Ton
0.391
-
1.81
420
Pastrav de mare
0.235
-
0.744
46
Macrou spaniol – Atlantic de S
0.182
0.05
0.73
43
Biban (apa dulce)
0.150
-
0.325
19
Biban oceanic
0.121
-
0.578
31
Cod
0.111
-
0.989
115
Crap
0.110
-
0.271
14
Homar
0.093
-
0.270
13
Hering
0.084
-
0.560
26
Merluciu
0.079
-
0.378
49
Pastrav
0.071
-
0.678
35
Crabi
0.065
-
0.610
93
Macrou – Atlantic de N
0.050
0.020
0.160
80
Chefal
0.050
-
0.270
20
Raci
0.033
-
0.051
46
Somn
0.025
0.314
57
Calmar
0.023
-
0.070
42
Somon
0.022
-
0.190
94
Ansoa
0.017
-
0.049
14
Sardine
0.013
-
0.083
90
Stridii
0.012
-
0.250
61
Creveti
0.009
-
0.050
40
Scoici
0.009
0.028
15

In tabelul de mai sus puteti vedea concentratia de mercur din diferite specii de pesti de apa sarata si apa dulce, ordonati descrescator, in functie de concentratia medie. Perioada analizata este 1990-2010.

Conform tabelului de mai sus, pestele spada, rechinul si macroul regal conduc detasat in clasamentul pestilor cu cea mai mare concentratie de mercur, insa exista si pesti / fructe de mare cu o concentratie foarte mica si care sunt siguri/e pentru consumul uman.

NU eliminati pestele si fructele de mare din alimentatia dumneavoastra! Acestea sunt bogate in minerale, acizi grasi sanatosi si proteine. Incercati sa consumati pesti si fructe de mare ce contin mai putin mercur – (pesti mici, cu o durata de viata scurta si fitofagi).

NU consumati carne de rechin, peste spada, cod, biban oceanic, ton, macrou spaniol, macrou regal, pastrav de mare, biban de apa dulce, stiuca si alti pesti rapitori. Ca regula generala trebuie sa evitati consumul de carne provenita de la animalele ce se gasesc in varful lantului trofic.

Prevenire – diagnostic – tratament
Pentru a preveni intoxicarea cu mercur persoanele trebuie sa fie constiente de cantitatea de mercur prezenta in mediul in care traiesc, sa gaseasca sursele cele mai importante si sa le elimine.

In cazul otravirii cu mercur, pe unghii apare o linie paralela cu cuticula. Pentru a detecta o expunere indelungata analiza urinei este cea mai adecvata, iar daca este vorba de o singura doza trebuie facuta o analiza a sangelui – mercurul nu a avut inca timp sa ajunga la nivelul sistemului excretor.

Pentru eliminarea mercurului din organism nu exista foarte multe solutii si cea mai folosita este terapia cu agenti chelatori, prin care se creste rata de eliminare a acestuia prin intermediul rinichilor.

Surse:
epa.gov
usgs.gov
fda.gov

Print Friendly
advert

Niciun comentariu

Spune-ți părerea


nouă + 1 =

Abonează-te la Newsletter pentru a nu rata ultimele articole publicate pe CeSăMâncăm.ro

Introduceţi adresa de e-mail

Adresa de e-mail trebuie confirmată! Veți primi un e-mail de activare de la FeedBurner Email Subscriptions.

and last modified on November 8th, 2013 at 15:53,