Mercurul din pește – efecte, concentrații, sfaturi

0

Mercurul este singurul metal lichid în condiții normale de mediu și de aceea se mai numește și argint viu.

Organismul nu are nevoie de mercur și acesta se acumulează producând foarte multe daune.

Mercurul în formă pură, dar și alți compusi ce conțin mercur sunt foarte toxici și ingerarea sau inhalarea de mercur provoacă furnicături și înțepături la nivelul membrelor, dificultăți de vorbire și auz, pierderea echilibrului, oboseală, tremurături, insomnie, iritabilitate, atrofie musculară, afecțiuni renale, afecțiuni ale tractului digestiv, dermatite, pierderi de memorie, stop respirator și deces.

S-a constatat ca fetușii și bebelușii sunt mult mai sensibili la acțiunea compușilor cu mercur decât alte categorii de persoane.

Dezvoltarea intrauterină a sistemului nervos al fetusului este afectată de mercur cu mult înainte ca mama să prezinte simptome specifice intoxicarii cu acest metal greu.

Mercurul trece și în laptele matern și astfel poate afecta sănătatea bebelușilor.

Concentrația maximă de mercur ce nu are efecte dăunatoare (nu produce intoxicație) este de 5.8 µg / litru de sânge.

În urma unui studiu efectuat în SUA în 2009 s-a descoperit că 2.5% din femeile ce au ajuns la vârsta la care pot rămâne însărcinate au o concentrație de mercur de peste 5.8 µg / litru de sânge, ceea ce poate afecta grav dezvoltarea fetușilor.

Datorită unor cercetări recente s-a constatat că mercurul se acumulează în sângele din cordonul ombilical și astfel concentrația maximă din sângele mamei trebuie să fie de 3.4 µg / litru de sânge (peste 6% dintre femei o depășesc).

Mercurul din carnea de pește / fructe de mare
Cele mai întâlnite modalități de intoxicare cu mercur sunt: ingerarea de pește și fructe de mare ce au un conținut ridicat de metil-mercur, contactul direct cu produse deteriorate ce îl conțin (termometre) și consumul excesiv de alimente ce conțin aditivi alimentari.

mercur in carnea de peste - rechinDupă ce patrunde în apă, mercurul este transformat de bacterii în metil-mercur care este apoi consumat de plantele și animalele marine.

Mercurul se elimină foarte greu din organism și de aceea se acumulează în pești răpitori ca tonul, peștele spadă, rechinul, macroul regal etc.

Aceștia pot avea în organism o concentrație de mercur de peste 10000x mai mare decât cea din mediul înconjurător și de aceea este recomandat să se consume pești mici, cu o durată de viață scurtă și fitofagi.

În general, peștele de apă dulce conține mai puțin mercur decât cel de apă sărată, din acest p.d.v. fiind mai sigur pentru consum.

Printr-un studiu efectuat în California s-a descoperit că sângele persoanelor ce consumă cantități mari de pește oceanic conține mercur de până la patru ori mai mult decât concentrația maximă de 5.8 µg/ litru de sange.

Acesta este eliminat parțial din organism doar dacă se diminueaza cantitatea de pește ingerat, procesul putând dura șase luni sau mai mult.

Concentrația de mercur din pește și fructe de mare (PPM) în perioada
1990-2010
Specii
Medie
Minim
Maxim
Nr. probe
Pește spadă
0.995
-
3.220
636
Rechin
0.979
-
4.540
356
Macrou regal
0.730
0.230
1.670
213
Macrou spaniol (Golful Mexic)
0.454
0.07
1.56
66
Ton
0.391
-
1.81
420
Pastrav de mare
0.235
-
0.744
46
Macrou spaniol – Atlantic de S
0.182
0.05
0.73
43
Biban (apă dulce)
0.150
-
0.325
19
Biban oceanic
0.121
-
0.578
31
Cod
0.111
-
0.989
115
Crap
0.110
-
0.271
14
Homar
0.093
-
0.270
13
Hering
0.084
-
0.560
26
Merluciu
0.079
-
0.378
49
Păstrav
0.071
-
0.678
35
Crabi
0.065
-
0.610
93
Macrou – Atlantic de N
0.050
0.020
0.160
80
Chefal
0.050
-
0.270
20
Raci
0.033
-
0.051
46
Somn
0.025
0.314
57
Calmar
0.023
-
0.070
42
Somon
0.022
-
0.190
94
Anșoa
0.017
-
0.049
14
Sardine
0.013
-
0.083
90
Stridii
0.012
-
0.250
61
Creveti
0.009
-
0.050
40
Scoici
0.009
0.028
15

În tabelul de mai sus puteți vedea concentrația de mercur din diferite specii de fructe de mare și din pești de apă sărată și apă dulce, descrescător, în funcție de concentrația medie. Perioada analizată este 1990-2010.

Conform tabelului de mai sus peștele spadă, rechinul și macroul regal conduc detașat în clasamentul peștilor cu cea mai mare concentrație de mercur, însă există și pești / fructe de mare cu o concentrație foarte mică și care sunt siguri/e pentru consumul uman.

NU eliminați peștele și fructele de mare din alimentația dumneavoastră! Aceste alimente sunt bogate în minerale, acizi grași sănătoși și proteine.

Încercați să consumați pești și fructe de mare ce conțin mai puțin mercur – (pești mici, cu o durată de viață scurtă și fitofagi).

NU consumați carne de rechin, pește spadă, cod, biban oceanic, ton, macrou spaniol, macrou regal, pastrav de mare, biban de apă dulce, știucă și alți pești răpitori.

Ca regulă generală, trebuie să evitați consumul de carne provenita de la animalele ce se găsesc în vârful lanțului trofic.

Prevenire – diagnostic – tratament
Pentru a preveni intoxicarea cu mercur persoanele trebuie să fie conștiente de cantitatea de mercur prezentă în mediul în care trăiesc, să găsească sursele cele mai importante și să le elimine.

În cazul otrăvirii cu mercur pe unghii apare o linie paralelă cu cuticula. Pentru a detecta o expunere îndelungată analiza urinei este cea mai adecvată, iar dacă este vorba de o singură doză trebuie făcută o analiză a sângelui – mercurul nu a avut încă timp să ajunga la nivelul sistemului excretor.

Pentru eliminarea mercurului din organism nu există foarte multe soluții, cea mai folosită fiind terapia cu agenți chelatori, prin care se crește rata de eliminare a acestuia prin intermediul rinichilor.

Surse:
epa.gov
usgs.gov
fda.gov

Print Friendly
advert

Niciun comentariu

Spune-ți părerea


7 × = douăzeci opt

Abonează-te la Newsletter pentru a nu rata ultimele articole publicate pe CeSăMâncăm.ro

Introduceţi adresa de e-mail

Adresa de e-mail trebuie confirmată! Veți primi un e-mail de activare de la FeedBurner Email Subscriptions.

and last modified on March 25th, 2017 at 13:40,