Molibden – un mineral mai puţin cunoscut

0

Molibdenul este un mineral despre care se vorbeste mult mai puţin decât despre elemente precum calciu, magneziu etc., însă acesta este un mineral esenţial pentru tot ce este viu.

Este un microelement ce funcţionează ca şi cofactor enzimatic pentru câteva enzime ce catalizează multe reacţii ale ciclurilor azotului, carbonului şi sulfului. Acestea fiind spuse, molibdenul nu este necesar doar pentru sănătatea oamenilor ci şi pentru cea a mediului în care trăim.

Acest mineral participă direct sau indirect la metabolizarea aminoacizilor, eliminarea toxinelor şi la descompunerea nucleotidelor (precursori ai acizilor nucleici) în scopul formării acidului uric (un antioxidant foarte puternic).
Ultimele cercetări arată că acest mineral poate influenţa şi eliminarea unor compuşi ce provoacă mutaţii genetice.

surse de molibdenCarenţa de molibden
Carenţa de molibden nu a fost niciodată raportată în cazul persoanelor sănătoase. Totuşi, au fost observate cazuri de carenţa în urma administrării de hrană fără molibden, intravenos. Aceasta a produs dureri de cap, creşterea ritmului respirator şi cardiac şi comă. Carenţa mai poate fi cauzată şi de mutaţii genetice care afectează sinteza formei active a molibdenului în organism.

Doza zilnică recomandată de molibden µg/zi
Vârstă
Bărbaţi
Femei
Sarcină
Alăptare
0-6 luni
2
2
7-12 luni
3
3
1-3 ani
17
17
4-8 ani
22
22
9-13 ani
34
34
14-18 ani
43
43
50
50
19 +
45
45
50
50

Excesul de molibden
Cazurile de intoxicare cu molibden sunt foarte rare şi se datorează în special mediului în care persoanele respective muncesc. Totuşi, au fost raportate şi cazuri în care suplimente alimentare pe bază de molibden au produs halucinaţii, crize şi alte afectiuni neurologice.

Doza maximă admisă de molibden  µg/zi
Vârstă
Doză
0-12 luni
NA
1-3 ani
300
4-8 ani
600
9-13 ani
1,100 (1.1 mg)
14-18 ani
1,700 (1.7 mg)
19 +
2,000 (2.0 mg)

Surse de molibden
Legume ca lintea, mazarea şi fasolea sunt considerate a fi cele mai importante surse de molibden, iar cerealele, alunele, migdalele şi nucile sunt surse ce au un conţinut mediu. Sursele animale şi multe fructe şi legume au un conţinut redus de molibden.

Cantitatea prezentă în plante este direct proporţională cu cantitatea prezentă în sol şi de aceea poate fi diferită de la o regiune la alta.

Pentru că acest mineral se găseşte în cantitate suficientă în alimente nu este necesar ca persoanele sănătoase să consume suplimente ce îl conţin.

Print Friendly

Informațiile prezente pe această pagină, inclusiv cele din comentarii, au caracter informativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate. Nu vă fundamentați acțiunea sau lipsa de acțiune doar pe baza acestora. Trebuie să consultați medicul specialist cu privire la orice problemă sau informație referitoare la sănătatea și bunăstarea dumneavoastră.

Niciun comentariu

Spune-ți părerea

Abonează-te la Newsletter pentru a nu rata ultimele articole publicate pe CeSăMâncăm.ro

Introduceţi adresa de e-mail

Adresa de e-mail trebuie confirmată! Veți primi un e-mail de activare de la FeedBurner Email Subscriptions.

and last modified on May 17th, 2014 at 20:55,