Betaina – un nutrient necunoscut
Betaina este un nutrient important pentru organism ce poate fi produs intern de mitocondrii sau obţinut printr-o alimentaţie variată.
Betaina este un derivat al aminoacidului glicină şi poate fi întâlnită şi sub denumirile trimetilglicină, licină şi oxineurină.
A fost descoperită în secolul 19 în sucul de sfeclă de zahăr, după care a fost gasită şi în alte organisme.
Este absorbită şi utilizată uşor, iar principalele roluri sunt de protecţie celulară şi de donor de grupări metil necesare în foarte multe reacţii biochimice.
Acest compus protejează celulele în cazuri de salinitate ridicată, deshidratare, temperaturi ridicate. Betaina favorizează acumularea de apă în celule, înlocuieşte sarurile anorganice şi protejează enzimele de inactivarea osmotică sau termică. De exemplu, spanacul este cultivat pe soluri saline, iar betaina se poate acumula în frunze până la o concentraţie de 3%, permiţând desfăşurarea fotosintezei în condiţii normale.
Studii recente au arătat că un consum adecvat de colină şi betaină (betaine) are efect antiinflamator, ceea ce scade considerabil riscul apariţiei cancerului şi a altor afecţiuni grave.
Acest compus protejează rinichii de acţiunea unor substanţe toxice şi poate creşte performanţele fizice ale sportivilor.
Betaina şi sănătatea ficatului
Betaina este un compus ce împiedică acumularea grăsimilor la nivelul ficatului, ceea ce reduce incidenţa “ficatului gras”, o afecţiune progresivă ce poate evolua până la stadiul de ciroză hepatică.
Acesta afecţiune este foarte des întalnită în cazul persoanelor cu o alimentaţie bogată în grăsimi şi zaharuri simple, în cazul persoanelor obeze şi în cazul diabeticilor şi alcoolicilor.
Studiile efectuate pe animale au arătat că ficatul gras poate fi evitat printr-un consum adecvat de alimente ce conţin betaina şi colină.
De asemenea, în cazul animalelor diabetice, betaina poate îmbunătăţi funcţia hepatică prin scăderea sensibilă a cantităţii de colesterol şi lipide din plasmă, scăderea considerabilă a cantităţii de bilirubină din plasmă, reducerea dimensiunilor ficatului etc.
Există câteva studii mici ce au fost efectuate pe oameni şi care au aratat că aceasta are efecte benefice asupra funcţiei hepatice, însă pentru a putea recomanda betaina ca tratament împotriva ficatului gras este nevoie de studii mai mari şi credibile.
Betaina si sănătatea inimii
Studiile actuale sugerează că betaina, împreună cu vitaminele B6, B12 şi cu acidul folic, reduce nivelul de homocisteina din organism.
Un nivel ridicat de homocisteina este asociat cu un risc ridicat de afecţiuni cardiace, osteoporoza etc.
În anumite cazuri (persoane obeze care urmează diete hipocalorice), betaina poate creşte sensibil nivelul de colesterol din sange şi poate interfera cu medicamentele folosite pentru scăderea acestuia şi de aceea dacă aveţi un nivel ridicat de colesterol sau o afecţiune cardiacă întrebaţi medicul dacă suplimentele cu betaină, B6, B12 şi acid folic sunt sigure pentru dumneavoastră.
Homocistinurie
Anumite persoane suferă de o afecţiune genetică rară numită homocistinurie, care rezultă din metabolizarea incompletă a metioninei şi conduce la creşterea nivelului de homocisteina din sânge (aceasta nu se mai transforma în cisteina). Aceştia au un risc crescut de a dezvolta afecţiuni cardiace, osteoporoza etc., iar suplimentele cu betaina, B6, B12 şi acid folic sunt folosite pentru scăderea nivelului de homocisteina din sânge.
Efecte secundare
În cazul testelor pe animale nu au fost identificate efecte adverse grave, iar în cazul oamenilor aceasta poate produce greaţă, vomă şi diaree.
Doza maximă ce nu are efecte adverse majore este cuprinsă în intervalul 9-15 grame pe zi.
Betaina nu este recomandată copiilor decât dacă este prescrisă de un doctor în scopul tratării homocistinuriei.
Această substanţă poate creşte, în anumite cazuri, nivelul de colesterol. Persoanele obeze, cele care suferă de afecţiuni cardiace sau au un nivel ridicat de colesterol trebuie să întrebe medicul specialist înainte să folosească suplimente cu betaină.
Surse de betaina
Cele mai bune surse de betaină sunt: sfecla de zahăr, trestia de zahăr, spanacul, cerealele, scoicile, creveţii, vinul roşu, germenii de grâu, etc.
Există şi suplimente cu betaină care sunt în general obţinute ca produs secundar în urma procesării sfeclei de zahăr.
Surse:
nutrition.org
umm.edu
webmd.com
medicinenet.com
