Medicamentele pentru tratarea refluxului gastroesofagian pot crește riscul bolilor renale cronice
Inhibitorii pompei protonice (IPP) pot fi un factor de risc pentru bolile renale cronice, specifică două noi articole publicate în Jurnalul Societatii Americane de Nefrologie.
Deși IPP – urile sunt prescrise în mod uzual pentru a trata refluxul gastroesofagian cauzat de acidul din stomac, acestea au fost asociate cu un risc crescut atât pentru bolile renale cronice, cât și pentru alte afecțiuni cum ar fi nefrita interstițială acută.
Aceasta din urmă este adesea nediagnosticată, dar poate să se agraveze ulterior într-o afecţiune renală cronică. Pentru a înţelege mai bine rata de incidenţa şi mortalitatea, primul studiu a fost făcut pe 10.482 de participanţi.
Studiul este unul prospectiv, realizat în patru comunități americane, proiectat să investigheze etiologia și istoricul aterosclerozei și a procesului prin care arterele se îngroașă.
Participanţii au fost cu toţii adulţi, cu o funcţie renală normală.
Cercetătorii au descoperit că utilizatorii de IPP au avut între 20 şi 50% mai multe şanse de a dezvolta boli renale cronice decât cei care nu consumau IPP.
Atunci când cercetătorii au replicat acest studiu, de data aceasta utilizând date colectate de la 240.000 de pacienţi în perioada 1997 – 2014, ei au obţinut acelaşi rezultat.
Autorul principal al studiului, Dr. Benjamin Lazarus de la Universitatea Johns Hopkins, este de părere că oamenii care au folosit o clasă diferită de medicamente prescrise pentru a suprima acidul gastric – cunoscute şi ca blocanţi H2 – nu au avut un risc mai mare de a dezvolta boli renale cronice, situaţie observată în ambele studii.
El și echipa sa au concluzionat că “utilizarea IPP este un factor independent pentru bolile renale cronice”.
Al doilea studiu a ajuns la concluzii similare. Cercetătorii au analizat datele de la 99.351 de pacienţi care au fost examinaţi în clinicile de îngrijire primară între aprilie 2001 şi aprilie 2008; 27.835 de pacienți ce sufereau iniţial de o boală renală cronică au fost excluși din acest studiu.
Informaţiile solicitate au inclus consumul de inhibitori ai pompei de protoni de către pacient, precum și vârstă, sex, rasă și boli pulmonare obstructive cronice (BPOC), cancer, diabet și hipertensiune.
Excluzând mai mult de 20.000 de pacienți, numărul pacienților participanţi la studiu a scăzut la 71.516.
Din acest eșantion, 24.149 de pacienți au dezvoltat boli renale cronice – 25,7% dintre aceştia fiind tratați cu inhibitori ai pompei protonice.
Pacienții tratați cu IPP au fost mai puțin susceptibili de a dezvolta o boală vasculară, BPOC, cancer sau hipertensiune arterială. Totuși, aceștia au avut un risc mai mare cu 10% de a dezvolta afecțiuni renale cronice și cu 76% de a deceda prematur.
Astfel, cercetătorii au concluzionat că utilizarea IPP este corelată cu un risc crescut de apariție a bolilor renale cronice.
Aceste studii arată doar o legătură între IPP și bolile renale cronice şi nu dovedesc o relație de cauzalitate între cele două.
Autorul principal al celui de-al doilea studiu, dr. Pradeep Arora, de la SUNY-Buffalo, a sugerat că acestă legătură ar putea rezulta din două cauze: prima, repetarea crizelor acute de nefrită interstițială acută afectează rinichii și / sau a doua, IPP-urile reduc nivelul de magneziu din sânge, care poate, de asemenea, deteriora starea rinichilor.
„Deoarece un număr mare de pacienţi sunt tratati cu inhibitorii pompei de protoni – IPP, furnizorii de asistenţă medicală trebuie să fie mai bine educaţi în ceea ce priveşte efectele secundare potenţiale ale acestor medicamente, precum bolile renale cronice”, a specificat Arora într-un comunicat de presa.
„IPP-urile sunt adesea prescrise în afara utilizărilor aprobate și s-a estimat că până la două treimi dintre persoanele care iau inhibitori ai pompei protonice nu verifică prospectul acestui medicament”.
Surse
eurekalert.org
