Alimente care conţin toxine naturale şi soluţii pentru eliminarea lor
Pentru că am tot primit întrebări de tipul „cum poate fi considerat un aliment pe care îl consumăm de 1000 de ani toxic” am considerat că trebuie să fac un articol care să prezinte alimentele cu cel mai mare potenţial în ceea ce priveste conţinutul de compuşi toxici şi metodele (dacă există) prin care pot fi eliminaţi.
În acest articol vom trata doar toxinele produse în mod natural în alimente şi nu pe cele rezultate din activitatea oamenilor (metalele grele din organismele marine, pesticide, e-uri, compuşii rezultaţi în urma procesării alimentelor) pentru că acestea au fost sau vor fi prezentate în alte articole.
Ce sunt toxinele naturale?
Compuşii toxici naturali sunt produşi de foarte multe plante, iar aceştia au de obicei rol de protecţie împotriva dăunătorilor sau a factorilor de mediu şi climă.
Multe toxine se găsesc în cantitate mică în alimente şi nu reprezintă un risc major pentru populaţie decât dacă acele alimente sunt consumate în cantitate mare, însă există şi alimente care în anumite condiţii pot deveni foarte toxice.
În general, toxicitatea alimentelor / substanţelor este dată de cantitatea ingerată şi astfel toate alimentele / substanţele sunt toxice dacă se depaşeşte un anumit prag (ex.: vitamina A este foarte toxică în cantitate mare, apa la fel).
Întrebarea de tipul celei de mai sus este oarecum întemeiată pentru că cele două cuvinte (aliment şi toxic) nu sunt compatibile. După cum veţi citi mai jos, alimentele pot deveni toxice din cauza factorilor de mediu şi climă, consumului exagerat sau consumului unor parţi ce au ca scop înmulţirea plantelor respective (sâmburi, flori, muguri, rădăcini, tuberculi etc).
Cantitatea de compuşi toxici dintr-o plantă este influenţată foarte mult şi de zona în care este cultivată.
Care sunt efectele toxinelor naturale?
Toxinele naturale din alimente pot produce atât efecte acute cât şi cronice. Efectele acute apar la scurt timp după ingerarea alimentului şi pot consta în afecţiuni gastrointestinale uşoare, afecţiuni neurologice, stop respirator şi deces. Aceste simptome apar mult mai des în cazul copiilor şi bătrânilor.
Simptomele cronice apar în cazul consumului îndelungat de alimente ce conţin o cantitate redusă de toxine sau toxine slabe. Efectele sunt în general vizibile la nivelul ficatului şi pot fi nesemnificative sau foarte grave.
Plante care conţin toxine naturale
1. Seminţe / sâmburi de mere, pere, cireşe, piersici, caise şi migdalele amare
Acestea conţin o substanţă numită amigdalină care este transformată în cianură şi poate produce afecţiuni grave, inclusiv deces.
Sâmburii de mere şi pere nu sunt foarte des folosiţi în alimentaţie, însă cei de caise şi piersici au început sa apară ca suplimente alimentare. Încercaţi sa nu consumaţi mai mult de patru sâmburi pe zi şi să faceţi acest lucru ocazional, nu zilnic.
Copiii pot prezenta simptome grave de otrăvire cu cianură chiar şi după câţiva sâmburi.
În general, prepararea termică (prajirea / coacerea) distruge mare parte din amigdalina prezentă în sâmburi.
2. Cartofi
Cartofii conţin în mod natural toxine naturale (glicoalcaloizi), însă cantitatea prezentă este în general nesemnificativă.
Totuşi, cantitatea de glicoalcaloizi (solanină) creşte foarte mult atunci când cartofii sunt expuşi la radiaţii UV sau când nu sunt manipulaţi corespunzător. O cantitate mare de glicoalcaloizi este prezentă şi în lăstari, însă aceştia nu sunt consumaţi de oameni.
Glicoalcaloizii produc dureri abdominale, greaţă, vomă, respiraţie greoaie şi deces la doar 1-6 mg / kg corp (70 mg – 420 mg / persoană / zi).
Studiile au arătat că aportul zilnic actual este de aproximativ 13 mg/ persoană, de 5 ori mai mic decât doza minimă ce produce efecte acute, însă această doză creşte considerabil dacă nu este evitat consumul parţilor lovite, verzi şi al lăstarilor.
Aceste substanţe nu sunt distruse în timpul preparării termice şi astfel singura soluţie este evitarea parţilor lovite, verzi etc. (acestea trebuie îndepărtate înainte de gătire). De asemenea, cartofii amărui trebuie aruncaţi.
Păstraţi cartofii într-un spaţiu întunecat, rece şi uscat pentru a nu favoriza apariţia glicoalcaloizilor.
Aceşti compusi se mai găsesc şi în vinete, roşii, mere, ardei şi sfeclă de zahăr, însă în cantitate mai mică.
3. Fasolea, lintea, boabele de soia
Alimentele de mai sus conţin cantităţi mari de lectine. Aceste substanţe pot produce afecţiuni ale tractului digestiv (infecţii, absorbţie deficitară, greaţă, vomă, diaree) şi în cazuri izolate deces.
Lectinele pot fi eliminate prin înmuiere (peste cinci ore) şi apoi fierbere pentru cel puţin 10 minute la 100 C. Acest proces duce la o scădere considerabilă a cantităţii de lectine din fasole, linte şi soia (de 200 de ori).
4. Varza, conopida, varza de Bruxelles, ridichiile, kale, cartofii dulci, capsunile, alunele
Aceste alimente conţin substanţe ce intervin în funcţionarea normală a glandei tiroide şi un consum exagerat poate produce guşă.
Substanţele toxice din alimentele de mai sus sunt inactivate prin preparare termică.
5. Ulei de rapită
Uleiul de rapiţa conţine acid erucic, un acid gras ce se acumulează în organism şi afectează funcţionarea normală a inimii. Încercaţi să consumaţi ulei de rapiţă cu moderaţie.
6. Păstârnacul şi citricele
Păstârnacul şi citricele conţin substanţe toxice numite furocumarine. Acestea sunt produse de plante pentru a se apăra de dăunători.
Furocumarinele produc crampe abdominale, iritaţii dureroase la nivelul pielii, cancer etc.
Concentraţia cea mai mare se găseşte în pielită şi în zonele vătămate. Chiar dacă este destul de dificil ca o persoana cu o dietă normală să se intoxice mâncând păstărnac sau citrice, încercaţi să eliminaţi zonele vătămate şi pieliţa înainte de consum.
7. Rubarba şi spanacul
Aceste alimente conţin în mod natural acid oxalic. Concentraţia cea mai mare se găseşte în frunze.
Otrăvirea cu acid oxalic poate produce crampe musculare, respiraţie greoaie, ritm cardiac scăzut, vomă, dureri de cap, pietre la rinichi, convulsii şi comă. Nu poate fi eliminat prin preparare termică şi astfel este indicat să consumaţi aceste plante cu moderaţie. Acest acid leagă mineralele şi astfel organismul are nevoie de o cantitate mai mare de minerale (calciu, potasiu) decât în mod normal.
8. Zucchini şi castraveţii
Aceste alimente conţin ocazional toxine naturale numite cucurbitacine. Aceste toxine imprimă alimentelor un gust amărui (sigur aţi întâlnit castraveţi amărui).
Cucurbitacinele produc vomă, crampe abdominale, diaree şi pierderea cunoştinţei.
Evitaţi consumul de zucchini şi castraveţi dacă aceştia sunt amărui.
9. Scorţişoara Cassia
Acest tip de scorţişoară conţine cumarină, substanţă hepatotoxică, cancerigenă, nefrotoxică şi anticoagulantă. Aceasta poate interacţiona cu medicamentele folosite pentru tratarea diabetului şi poate creşte riscul de leziuni hepatice atunci când este consumată împreună cu medicamente ce afectează ficatul (statine, antibiotice etc.). Pentru mai multe detalii citiţi acest articol.
10. Mugurii de bambus
Aceştia conţin toxine numite glicozide cianogenice. Atunci când se descompun produc cianura.
Mugurii de bambus proaspeţi trebuie tăiaţi pe lungime, iar baza fibroasă şi primele frunze trebuie aruncate. Părţile rămase trebuie tocate marunt şi fierte în apă puţin sărată pentru 8-10 minute.
Momentan aici se opreşte lista noastră, însă dacă vom mai găsi alte alimente ce conţin toxine naturale vom completa acest articol.
Concluzii
Scopul acestui articol este de a vă prezenta posibile riscuri, dar şi soluţii pentru prevenirea acestora şi nu de a vă face să renunţaţi la alimentele prezentate mai sus.
Evitarea toxinelor din alimente este imposibil de realizat, însă poate fi diminuată cantitatea. Alimentele prezentate mai sus nu sunt toxice dacă fac parte dintr-o dietă echilibrată (exceptând scorţişoara Cassia) şi dacă sunt respectate indicaţiile prezente în acest articol (eliminarea alimentelor amărui şi a zonelor vătămate, prepararea termică, eliminarea pieliţelor, consumul moderat etc.).
Este important să includeţi un număr mare de specii de legume şi fructe în alimentaţia dumneavoastră, acestea scăzând riscul apariţiei unor afecţiuni grave.
O dietă variată şi echilibrată şi utilizarea modurilor convenţionale de procesare poate limita foarte mult nivelul de toxine naturale din organism.
Surse
nih.gov
gov.hk
europarchive.org
foodsafety.govt.nz
foodsmart.govt.nz
