Acidul erucic
Rapița este o plantă anuală din familia muștarului ce este originară din Europa și care este cultivată în prezent în foarte multe țări. Aceasta produce seminţe bogate în grăsimi din care se obține ulei (comestibil sau nu). Uleiul de rapiţă a fost utilizat câteva sute de ani ca și combustibil, iar mai recent ca lubrifiant pentru diferite maşini, utilaje etc. și ca ulei comestibil.
Nu voi aborda în detaliu această plantă și uleiul obținut din seminţe pentru că vom realiza articole separate, dedicate acestor teme ci doar acidul erucic și siguranţa consumului de ulei de rapiţă.
Uleiul produs din seminţele acestei plante (varianta cultivată până la finalul anilor ´70) avea un conținut foarte mare de acid erucic.
Acidul erucic este un acid gras care în urma studiilor efectuate pe animale a fost găsit responsabil de creşterea colesterolului și de afectarea muşchiului cardiac. Astfel, consumul unor cantități mari de acid erucic conduce la încetinirea dezvoltării copiilor, îngroşarea epicardului (stratul exterior protector al inimii), creşterea cantităţii de ţesut fibros în diferite zone ale miocardului (muşchiul inimii) și în cazuri extreme la deces.
De asemenea, acidul erucic este oxidat foarte greu de organism și din această cauză se acumulează, în special la nivelul muşchiului cardiac. Acumularea acestuia la nivelul inimii produce lipidoză miocardică. Aceasta afecţiune este caracterizată prin acumularea grăsimilor la nivelul muşchiului cardiac, ceea ce produce reducerea capacităţii inimii de a pompa sânge.
Deși lipidoza miocardică și celelalte afecțiuni menționate anterior nu au fost dovedite și în cazul oamenilor (nu au fost efectuate studii), studiile efectuate pe animale (pe mai multe specii) au confirmat că acidul erucic produce aceste efecte și că poate reprezenta un pericol pentru sănătatea oamenilor.
Din cauza efectelor menționate anterior, la finalul anilor ´70 a fost dezvoltat în Canada un hibrid (o nouă varietate de rapiţă) care are un conținut mult mai mic de acid erucic. Uleiul obținut din seminţele produse de această varietate este considerat sigur.
De asemenea, a fost impusă o limită pentru conținutul de acid erucic în ulei (2% din continutul de acizi graşi în SUA și 5% în UE).
Anumite țări au stabilit și o doză maximă de acid erucic ce poate fi consumată zilnic (500 mg). Această doză este mult mai mică decât doza la care au fost observate efectele adverse menționate anterior și nu poate fi depășită de o persoană ce consumă moderat ulei de rapiţă cu un conținut de 2%. Doza maximă poate fi depașită doar dacă utilizaţi uleiul de rapiţă ca ulei de baza în bucătărie sau dacă utilizaţi ulei cu un conținut mai mare de 2%.
Astfel, uleiul de rapiţă comercializat în prezent nu mai reprezintă un pericol pentru oameni decât dacă este consumat în cantitate mare.
Acest ulei are și foarte multe efecte benefice (vor fi abordate în alt articol) și nu trebuie eliminat din alimentație, însă trebuie utilizat cu moderaţie (pentru a fi siguri ca nu produce efecte adverse) pentru că în cantitate mare este posibil să fie dăunător.
Trebuie să achizitionați doar ulei de rapiţă ce are precizat pe ambalaj procentul de acid erucic sau care are analize ce atestă ca acesta are un conținut sub 2%.
Surse
nih.gov
jbc.org
europa.eu
columbia.edu
