Puterea minții: folosește-ți imaginația pentru a pune frâu poftelor

0

Faimoasa scenă cu prăjitura de ciocolată din filmul Matilda regizat de Danny DeVito arată cum poftele alimentare pot afecta chiar și pe cei mai buni dintre noi, învățându-ne în același timp puterea autocontrolului.

După ce fură o prăjitură de la cantina școlii, un băiat pe nume Bruce, este forțat să mănânce în întregime și împotriva voinței sale, un tort mare și însiropat de ciocolată.

După ce ia câteva îmbucături generoase, pofta sa începe să se diminueze. Bruce era victima tehnicii obișnuinței. Cu alte cuvinte, s-a obișnuit să facă acest lucru.

prajitura interzisăÎn videoclipul celor de la Brit Lab, “How To Control Your Cravings” (Cum să-ți controlezi poftele), moderatorul Michael Mosley explică această tehnică, declarând că este un truc psihologic care ne poate ajuta să ne controlăm poftele și să ne întărim voința.

Într-un experiment din 2015, profesorul Carey Morewedge de la Boston University a adunat peste 200 de persoane care iubesc ciocolata pentru a testa ce se întâmplă atunci când aceștia își imaginează că mănâncă ciocolată și nu consumă efectiv.

Unui grup de voluntari i s-a cerut să își imagineze că mănâncă ciocolată de trei ori la rând, în timp ce unui alt grup i s-a solicitat să facă acest lucru de 30 de ori.

S-a constatat că grupul din urmă a mâncat cu 40% mai puțin în comparație cu ceilalți.

În acest caz, cea mai bună cale de a-i face pe voluntari să nu mai mănânce ciocolată a fost aceea de a-i ruga pe aceștia să se imagineze gustând, înghițind și mestecând ciocolata.

Când dorim să ne reprimăm dorințele arzatoare, cum este şi cazul ciocolatei, de fapt acestea sunt mai puternice, conform celor declarate de Mosley.

În acest timp, dacă ne imaginăm că mâncăm o masă copioasă, nu vom fi la fel de pofticioși atunci când vom consuma mâncare adevărată, dacă ni se oferă posibilitatea.

De exemplu, când mâncăm ceva pentru prima oară chiar poftim acel lucru, activând centrul de recompensă din creier, care eliberează hormonul plăcerii, dopamina.

Totuși, cu cât acest obicei este mai frecvent, cu atât influența sa asupra sistemului de recompensă scade în timp, iar nivelul de dopamină scade.

Altfel spus, după ce am mâncat peste măsură un aliment la care răvneam, nu mai simțim nevoia de a fi recompensați pentru a mânca și mai mult, deoarece creierul nostru s-a obișnuit deja cu acesta.

Rețineți, tehnica obișnuinței funcționează doar pentru un lucru specific pe care ni-l imaginăm sau ceva similar cu acesta. Spre exemplu, nu are rost să ne imaginăm că mâncăm brânză, când noi de fapt dorim ciocolată.

În esență, poftele constituie un mod prin care creierul nostru ne spune că avem nevoie de un anume lucru când, de fapt, nu avem.

Așa că, data viitoare când avem o poftă, haide-ți să ne gândim la ea de 30 de ori și apoi să ne întrebăm: “Merită cu adevărat?”

Despre mai multe tehnici de scădere a poftei de mâncare, în special de dulciuri puteți citi și în acest articol.

Print Friendly

Informațiile prezente pe această pagină, inclusiv cele din comentarii, au caracter informativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate. Nu vă fundamentați acțiunea sau lipsa de acțiune doar pe baza acestora. Trebuie să consultați medicul specialist cu privire la orice problemă sau informație referitoare la sănătatea și bunăstarea dumneavoastră.

Niciun comentariu

Spune-ți părerea

Cod antispam *

Abonează-te la Newsletter pentru a nu rata ultimele articole publicate pe CeSăMâncăm.ro

Introduceţi adresa de e-mail

Adresa de e-mail trebuie confirmată! Veți primi un e-mail de activare de la FeedBurner Email Subscriptions.