Ce este și cum se dezvoltă rezistența la antibiotice, antivirale etc.

0

În ultimele şapte decenii, medicamente precum antibiotice, antivirale etc. au fost utilizate cu succes în tratarea bolilor infecţioase. Aceste medicamente reprezintă una dintre cele mai mari realizării ale medicinei moderne.

Totuşi, aceste medicamente au fost utilizate atât de intens încât multe microorganisme au devenit rezistente la acţiunea lor, ceea ce a condus la dificultăţi în tratarea afecţiunilor respective.

Rezistența microbiană îngreunează vindecarea afecţiunilor produse de microorganisme. Din cauza capacitaţii microorganismelor de a supravieţui în prezența medicamentelor antimicrobiene anumite afecţiuni sunt mult mai dificil de vindecat în prezent decât acum câteva decenii.

microorganisme rezistente la medicamenteMicroorganismele rezistente (bacterii, fungi, virusuri și paraziți) sunt capabile să reziste unui tratament standard cu medicamente antimicrobiene precum antibiotice, antivirale etc., ceea ce conduce la întârzierea vindecării și la creşterea riscului de răspândire a agentului infecţios.

Care este diferenţa dintre rezistența la antibiotice și rezistența la antimicrobiene
Rezistența la antibiotice se referă doar la rezistența bacteriilor care produc infecţii (antibioticele tratează doar infecţii produse de bacterii). Termenul de rezistență la antimicrobiene este unul mai larg și include și rezistența la antibiotice, antivirale  etc.

Cauzele rezistenței la antimicrobiene (antibiotice, antivirale, etc.)
Cauze naturale (biologice)
Microorganismele evoluează și se adaptează la condiţiile de mediu. Dacă ceva le stopează sau încetineşte dezvoltarea acestea încearcă să dezvolte noi mecanisme prin care să supravieţuiască (de exemplu prin modificări ale structurii genetice). Schimbarea structurii genetice asigură transmiterea rezistenței către urmaşi.

Modificarea structurii genetice se poate realiza prin mutaţii genetice spontane, prin transferul de material genetic de la un microorganism la altul sau prin importul de ADN liber din mediul în care trăieşte microorganismul.

Mutaţii genetice diferite conduc la diferite tipuri de rezistență. Anumite mutaţii permit microorganismelor să producă substanţe ce pot inactiva medicamentele, altele elimină din celulă ținta medicamentelor sau închid căile de pătrundere în celulă.

De asemenea, există și mutaţii genetice care permit microorganismelor să dezvolte mecanisme prin care să transporte în afara celulelor proprii substanţele active ale medicamentelor.

Orice microorganism care dobândeşte rezistență la antimicrobiene are abilitatea de a rezista la unul sau mai multe medicamente. Pentru că microorganismele pot dobândi multiple gene care le conferă rezistență la medicamente, acestea pot să devină rezistente la multe clase de antibiotice.

De asemenea, anumite microorganisme produc substanţe antimicrobiene pentru a reduce dezvoltarea altor microorganisme.

Utilizarea necorespunzătoare
Apariţia microorganismelor rezistente la medicamente precum antibiotice, antivirale etc. este facilitată de utilizarea necorespunzătoare a acestora (nu se respectă perioada de derulare a tratamentului, inclusiv intervalul orar de administrare, se prescriu medicamente fără a pune un diagnostic, pacientul nu consultă un medic înainte de a le consuma, prescrierea / utilizarea preventivă a antimicrobienelor, diagnostic greşit, prescrierea unui medicament cu spectru larg și nu specific, utilizarea unei cantităţi insuficiente, utilizarea antibioticelor pentru tratarea unor afecţiuni produse de virusuri etc.).

Utilizarea excesivă în unităţi medicale
Pacienţii în stare gravă sunt mult mai sensibili la acţiunea microorganismelor și astfel este nevoie de antimicrobiene pentru a preveni / trata o afecţiune. Totuşi, cantitatea mare de antimicrobiene conduce la dezvoltarea mai rapidă a microbilor rezistenți, iar unităţile medicale sunt locul perfect în care acestea se pot răspândi.

Utilizarea antimicrobienelor (antibiotice, antivirale, etc.) în agricultură
Cercetătorii consideră că adăugarea de antibiotice în hrana animalelor favorizează apariţia unor tulpini rezistente. De asemenea, utilizarea necorespunzătoare a antibioticelor pentru tratarea animalelor este un alt factor ce poate conduce la dezvoltarea de microorganisme rezistente la antibiotice, antivirale etc.

Pot microorganismele să îşi piardă rezistența la antimicrobiene?
Da, rezistența la medicamente poate să dispară, însă acest proces se desfăşoară destul de încet.

Dacă presiunea asupra populaţiei microbiene este diminuată (de exemplu prin eliminarea antibioticului), populaţia poate să devină una care raspunde la tratamentul cu antimicrobiene.

Efectele rezistenței la antimicrobiene (antibiotice, antivirale etc.)
Mecanisme noi de rezistență apar la nivel global și ne afectează capacitatea de a trata afecţiuni cunoscute, pentru care există tratament. Acest lucru conduce la răspândirea acestor afecţiuni, invaliditate și chiar deces.

În general, infecţiile produse de agenţii patogeni rezistenți la medicamente nu răspund la tratamentul standard și astfel tratamentul se prelungeşte, cresc costurile și riscul de deces.

De exemplu, rata de deces a pacienţilor trataţi pentru o infecţie bacteriană gravă produsă de o bacterie rezistentă la antibiotice este de două ori mai mare decât în cazul pacienţilor care sunt infectaţi de varianta clasică (fără rezistență).

De asemenea, realizările medicinei moderne precum transplantul de organe, intervenţiile chirurgicale etc. sunt ameninţate de rezistența microorganismelor la medicamente (antibiotice, antivirale etc.).

Situaţia actuală
Raportul din 2014 al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a arătat că rezistența la antibiotice nu este ceva ce se va întâmpla în viitor. Aceasta poate fi observată în prezent în toate țările.

Fără o coordonare bună între state, respectiv între instituţiile unui stat, este posibil să asistăm la o eră post antibiotice în care infecţii banale sau zgârieturi, tratabile de mai bine de câteva decenii, să ucidă din nou.

Au fost raportate cazuri de rezistență la cefalosporine de generaţia a treia, antibiotic utilizat ca ultimă soluţie în tratarea gonoreei.

De asemenea, este foarte răspândită rezistența la fluoroquinolone, antibiotice utilizate pentru tratarea infecţiilor tractului urinar, produse de E. coli.

Și în cazul infecţiilor produse de Staphlylococcus aureus a fost observată rezistență la tratamentul cu antibiotice.

În 2013 au existat aproximativ 500000 de cazuri noi de tuberculoză rezistentă la tratamentul cu antibiotice (aproximativ 3.5% din numărul total de cazuri de tuberculoză la nivel mondial). Acest tip de tuberculoză este întâlnită în peste 100 de țări.

În fiecare an în Statele Unite cel puțin două milioane de persoane sunt infectate cu bacterii rezistente la antibiotice și cel puțin 23000 decedează din cauza acestora.

De asemenea, rezistența la antimicrobiene a fost observată și în cazul microorganismelor care produc malarie, HIV – SIDA și gripă.

Exemple sunt multe, însă cred că nu mai are rost să continuăm pentru că exemplele de mai sus sunt suficiente pentru a ne forma o idee despre gravitatea situaţiei.

Prevenirea rezistenței la antimicrobiene
Prevenirea rezistenței  trebuie făcută pe două căi:

1. La nivelul instituţiilor statului și entităţilor private prin:
- prescrierea și distribuirea de antibiotice doar atunci când acestea sunt cu adevărat necesare;
- prescrierea și distribuirea de medicamente antimicrobiene potrivite pentru a trata boala;
- îmbunătățirea prevenirii și controlului infecțiilor în general, dar și în spitale și clinici;
- reglementarea și promovarea utilizării corespunzătoare a medicamentelor antimicrobiene;
- informarea populaţiei cu privire la efectele rezistenței la antimicrobiene;
- promovarea inovării în domeniul cercetării medicale, în scopul dezvoltării de noi tratamente, metode de diagnostic etc.;

2. La nivelul fiecărui individ prin:
- spălatul pe mâini și evitarea contactului cu persoane bolnave/sănătoase pentru a preveni răspândirea agentului patogen;
- utilizarea prezervativelor pentru prevenirea transmiterii bolilor cu transmitere sexuală;
- utilizarea medicamentelor antimicrobiene doar atunci când este nevoie;
- finalizarea tratamentului, chiar dacă aparent infecţia a fost tratată (în cazul unor medicamente antivirale tratamentul trebuie continuat pe toată perioada vieţii);  dacă opriţi prea curând tratamentul, este posibil ca medicamentul să nu ucidă toate microorganismele și infecţia să revină, de această dată mult mai puternic, produsă de microorganisme rezistente la tratamentul anterior.
- utilizarea medicamentelor prescrise de medic, în modul prescris de acesta; nu utilizaţi medicamentele prescrise pentru alte persoane.
- detalierea clară a simptomelor, astfel încât medicul specialist să poată decide dacă este nevoie de un medicament antimicrobian și dacă da ce tip (antibiotic, antiviral etc.);
- adoptarea unui stil de viaţă sănătos.

Concluzii
Medicamentele antimicrobiene au reprezentat una dintre cele mai mari descoperi ale medicinei moderne. Acestea ne-au ajutat și încă ne mai ajută să creştem speranţa de viaţă și calitatea vieţii, însă au fost și sunt utilizate în exces sau greşit.

Rezistența la antimicrobiene reprezintă un pericol major pentru populaţie și este o problemă actuală, nu ceva ce se va întâmpla în viitor.

O utilizare mai prudentă a antimicrobienelor va facilita încetinirea dezvoltării rezistenței microorganismelor la acest tip de medicamente.

Surse
nhs.uk
nih.gov
who.int
cdc.gov
fda.gov
tufts.edu
medicinenet.com

Print Friendly
advert

Niciun comentariu

Spune-ți părerea


+ opt = 10

Abonează-te la Newsletter pentru a nu rata ultimele articole publicate pe CeSăMâncăm.ro

Introduceţi adresa de e-mail

Adresa de e-mail trebuie confirmată! Veți primi un e-mail de activare de la FeedBurner Email Subscriptions.