Bacteriile intestinale diminuează efectele dietelor
În urma unei diete, multe persoane au observat cu consternare că după finalizarea acesteia au revenit treptat la greutatea inițială – un fenomen des întâlnit denumit obezitate „recurentă” sau „efectul yo-yo”.
Mai grav este că marea majoritate a persoanelor cu obezitate recurentă nu numai că revin la greutatea de dinaintea dietei, dar iau tot mai mult în greutate cu fiecare ciclu de dietă.
În timpul fiecărui ciclu de slăbire-îngrășare (yo-yo), procentul de grăsime corporală crește, existând astfel riscul manifestării sindromului metabolic, inclusiv a declanșării diabetului la persoanele adulte, ficat gras și alte boli asociate cu obezitatea.
Cercetătorii de la Institutul de Știință Weizmann au demonstrat că la șoareci microbii intestinali joacă un rol neașteptat de important în creșterea accelerată în greutate după o dietă și că acest fenomen destul de des întâlnit ar putea pe viitor să fie prevenit sau chiar tratat prin schimbarea compoziției sau activității florei intestinale.
Cercetătorii au descoperit că după un ciclu de îngrășare și slăbire toate mecanismele organismului la șoareci reveniseră complet la niveluri normale – cu excepția florei intestinale.
Timp de aproape șase luni de zile după pierderea în greutate, șoarecii post-obezi au păstrat o o floră intestinală anormală „obeză”.
„Am demonstrat că la șoarecii obezi după ce au trecut cu succes de perioada de dietă și au pierdut în greutate, flora intestinală păstrează ‘memoria’ obezității anterioare”, a declarat Elinav.
„Această microbiotă persistentă a condus la accelerarea procesului de îngrășare, atunci când șoarecii au fost puși din nou pe o dietă bogată în calorii sau când au consumat mâncare obișnuită în cantități mari.”
Printr-o serie de experimente, oamenii de știință au demonstrat că structura florei intestinale „obeze” constituie un factor major de accelerare a îngrășării post-dietă.
Spre exemplu, când cercetătorii au diminuat numărul de microbi intestinali prin administrarea de antibiotice, îngrășarea exagerată post-dietă a fost eliminată.
Într-un alt experiment, prin introducerea de microbi intestinali provenind de la șoareci obezi la șoarecii crescuți într-un mediu steril (care, prin definiție, nu dețin o floră intestinală proprie), îngrășarea lor a fost accelerată, spre deosebire de șoarecii crescuți în mediu steril, care au primit un surplus de microbi intestinali de la șoareci cu o greutate corporală normală și care nu au fost niciodată obezi.
În continuare, oamenii de știință au elaborat un algoritm de studiu automat, pe baza a sute și sute de parametri microbiotici personalizați, prin care s-a putut prevedea cu succes și acuratețe rata de reîngrășare pentru fiecare șoarece în parte, ținând cont de caracteristicile florei intestinale după perioada de îngrășare și dietă încununată cu succes.
În plus, din combinarea abordărilor genomice și metabolice, aceștia au identificat două molecule răspunzătoare de impactul florei intestinale asupra creșterii în greutate.
Aceste molecule – ce aparțin clasei de substanțe chimice organice denumite flavonoide, obținute prin consumarea anumitor legume și fructe – sunt rapid distruse de flora intestinală „post-dietă”, astfel încât nivelurile acestor molecule la șoarecii care au urmat o dietă sunt semnificativ mai scăzute decât la șoarecii fără antecedente de obezitate.
Cercetătorii au constatat că în condiții normale aceste două flavonoide susţin consumul de energie.
Nivelurile scăzute ale acestor flavonoide au împiedicat eliberarea de energie derivată din grăsimi, având ca efect acumularea de grăsimi suplimentare la șoarecii care au urmat o dietă, atunci când au revenit la o dietă bogată în calorii.
În faza finală, cercetătorii au folosit aceste rezultate pentru a dezvolta noi tratamente pentru validarea conceptului împotriva obezității recurente. În primul rând, aceștia au implantat în șoarecii care fuseseră obezi microbi intestinali proveniți de la șoareci care nu au suferit niciodată de obezitate.
Astfel, transplantul de microbi intestinali a șters „memoria” obezității la acei șoareci și atunci când au fost supuși din nou la un regim bogat în calorii s-a constatat că „efectul yo-yo” este mult mai redus.
Apoi, oamenii de știință au folosit o abordare care s-ar putea adapta cu succes la oameni: au adăugat flavonoide în apa de băut a șoarecilor care au urmat o dietă. Acest lucru a adus nivelul flavonoidelor și ulterior consumul de energie înapoi la valorile normale.
În consecință, chiar și prin administrarea ulterioară a unei diete bogate în calorii, șoarecii nu au mai înregistrat o îngrășare accelerată.
Segal declara: „Această abordare a fost numită intervenție post-biotică. Spre deosebire de probiotice, care introduc microorganisme benefice în intestine, noi nu am introdus decât substanțe afectate de microorganisme, metodă ce s-ar putea dovedi mult mai sigură și mai eficientă.”
Obezitatea recurentă este o „epidemie” de proporții uriașe, în cel mai adevărat sens al cuvântului.
Obezitatea afectează aproximativ jumătate din populația adultă a lumii, iar persoanele în cauză sunt predispuse unor complicații care pot duce la pierderea vieții, cum ar fi: diabetul la adulți și bolile cardiace.
Astfel, dacă se va constata ca aceste rezultate se aplică și oamenilor, această descoperire ar conduce la limitarea drastică a numărului de persoane obeze și implicit și la reducerea afecțiunilor produse de obezitate.