Hesperidina şi hesperitina – antioxidanţi importanţi din citrice

0

Hesperidina este o flavonoidă (flavanonă) ce se găseşte în citrice şi este forma complexă (legată) a flavonoidei hesperitină.

Cele mai mari cantităţi se găsesc în coaja citricelor. Coaja uscată este utilizată în scopuri medicinale în foarte multe locaţii din lume, în special în China.

De asemenea, uneori mai este denumită şi citrină sau Vitamina P, însă aceşti termeni se referă la un amestec de hesperidina şi eriodictiol, un alt flavonoid. Acest amestec a fost considerat o vitamină pentru că părea că grăbeşte vindecarea rănilor şi  tratează scorbutul, însă aceste efecte au fost atribuite ulterior vitaminei C.

surse de hesperidinaAceastă substanţă, singură sau în combinaţie cu alţi compuşi, este de multe ori utilizată pentru tratarea afecţiunilor cardiovasculare şi a edemului limfatic. Aceasta mai este promovată şi pentru prevenirea sau tratarea altor afecţiuni, însa nu toate aceste informaţii sunt dovedite ştiinţific.

Efectele hesperidinei şi ale hesperitinei
Hesperidina administrată pe cale orală nu poate fi absorbită la nivelul intestinului subţire, aceasta fiind metabolizată la nivelul colonului de flora intestinală, rezultând hesperitina. Astfel, consumul primului compus duce la detectarea prezenţei celui de-al doilea în sânge. Această transformare poate explica întârzierea atingerii concentraţiei maxime în sange (dupa 5-8 ore după consum). Hesperitina poate fi detectată în sânge şi la 24 de ore după administrarea unei singure doze de hesperidină.

În cadrul studiilor efectuate pe animale au fost observate efecte benefice puternice în ceea ce priveste sistemul cardiovascular şi protejarea creierului de diferiţi factori dăunători, inclusiv stres. Protecţia oferită de această substanţă este de natură antioxidantă, însă mecanismul nu este cunoscut. Protecţia acestei substanţe este puternic vizibilă la nivelul inimii şi creierului, însă poate fi extinsă şi la celelalte organe.

În cazul şoarecilor, administrarea de hesperidină injectabilă are efecte antidepresive.

De asemenea, administrarea orală a acestei substanţe, creşte pofta de mâncare în cazul şobolanilor anorexici (anorexie indusă) şi scade glicemia în cazul şobolanilor diabetici.

În cazul studiilor efectuate pe oameni nu a fost observată scăderea glicemiei.

În cazul şobolanilor s-a observat ca hesperidina stimulează dezvoltarea sistemului osos al animalelor tinere. Acest efect nu a fost observat şi în cazul animalelor mature, cu sistemul osos complet dezvoltat, însă în cazul adulţilor se pare că aceasta diminuează pierderea de substanţă osoasă.

De asemenea, în cazul şobolanilor această substanţă diminuează efectele toxice ale nicotinei.

În cazul cancerului, testele preliminare arată că hesperidina are efecte benefice puternice în cazul prevenirii cancerului de colon unde reduce apariţia formaţiunilor canceroase cu 60% atunci când este administrată după o toxină cancerigenă. Un efect şi mai puternic a fost observat atunci când este administrată împreună cu diosmina (reducere de 73%). Aceste rezultate au fost obţinute în urma studiilor efectuate pe animale.

Totuşi, dovezile existente rezultate în urma studiilor efectuate pe animale nu sunt similare celor obţinute în urma studiilor efectuate pe oameni. Studiile efectuate pe oameni şi care se referă la administrarea pe cale orală a hesperidinei arată că aceasta are efecte minore spre moderate asupra circulaţiei sângelui, minore asupra presiunii arteriale şi aproape inexistente asupra nivelului de colesterol şi trigliceride.

De asemenea, aceasta are efect protector puternic asupra ochilor în cazul retinopatiei diabetice, uşoare efecte antialergice şi protejează ficatul de acţiunea toxinelor oxidative.

În afară de efectele menţionate anterior nu există dovezi solide (rezultate în urma studiilor efectuate pe oameni) că aceasta are şi alte efecte benefice. Aşteptăm şi alte studii efectuate pe oameni care poate vor confirma rezultatele testelor efectuate pe animale.

Hesperidina este utilizată în combinaţie cu diosmina pentru îmbunătăţirea simptomelor hemoroizilor interni şi pentru prevenirea reapariţiei acestora. Acest amestec este destul de eficient.

De asemenea, tot în combinaţie cu diosmina este utilizată cu succes şi pentru tratarea problemelor produse de circulaţia deficitară a sângelui la nivelul membrelor inferioare (picioare).

Efectele benefice observate în cele două cazuri de mai sus sunt atribuite combinaţiei dintre cele două substanţe, iar administrarea separată a substanţelor respective nu produce aceleaşi rezultate.

Surse şi doze de hesperidină
Majoritatea studiilor au utilizat 500 mg de hesperidină, aceasta fiind în general doza recomandată în cazul suplimentării.

În cazul adulţilor, cea mai mică doză care are efecte benefice este de 4 mg / kgc. Aceasta doza se poate obţine destul de greu din fructe pentru că este necesar consumul zilnic a aproximativ 1800 ml suc de citrice sau a 1.8 kg de fructe proaspete.

Excepţia de la cele menţionate anterior este efectul antialergic ce poate fi observat la o doză de cinci ori mai mică decât cea de mai sus.

În schimb, coaja citricelor are un conţinut foarte mare de hesperidină şi astfel doza recomandată de 500 mg poate fi obţinută prin consumul a 5-10 grame de coajă uscată de citrice. Calculul se bazează pe conţinutul cojilor uscate de tangerine cuprins între 5-10% din greutatea uscată a cojilor. Acest conţinut poate fi atins după o uscare la soare de aproximativ 5-7 zile.

Astfel, având în vedere cantitatea mare conţinută de coaja uscată consumul de suplimente nu este necesar, coaja citricelor fiind o soluţie mult mai ieftină.

Totuşi, nu recomandăm utilizarea cojilor de citrice în acest scop sau pentru prepararea ceaiurilor decât dacă aceasta provine de la fructe crescute în sistem ecologic. Motivul principal este faptul ca aceasta (coaja citricelor cultivate în sistem convenţional) conţine o cantitate foarte mare de pesticide şi alte substanţe dăunatoare, unele fiind cancerigene. Detalii referitoare la acest subiect puteţi găsi aici.

Nu toate produsele ce conţin hesperidină sunt obţinute din coajă de citrice. De exemplu, G-hesperidina este varianta sintetică a moleculei naturale. Aceasta a fost uşor modificată faţă de varianta naturală pentru a creşte biodisponibilitatea. De asemenea, mai există o variantă sintetică a compusului natural numită HDME. Astfel, citiţi cu atenţie eticheta produsului pe care doriţi să îl achiziţionaţi.

O alta sursă bună este reprezentată de stratul interior alb al cojilor de citrice.

Atunci când este utilizată în combinaţie cu diosmina dozele reieşite în urma studiilor au fost:

- pentru tratarea hemoroizilor interni: 150 mg hesperidina şi 1350 mg diosmină de două ori pe zi pentru patru zile şi apoi 100 mg cu 900 de două ori pe zi pentru 3 zile (administrate intrarectal).

- pentru prevenirea reapariţiei hemoroizilor interni: 50 mg hesperidina şi 450 mg diosmină, de două ori pe zi pentru trei luni.

- pentru tratarea ulcerului cauzat de circulaţia deficitară a sângelui la nivelul membrelor inferioare: 100 mg hesperidină şi 900 mg diosmină, o dată pe zi, timp de maximum două luni.

Efecte secundare şi contraindicaţii
Consumul de hesperidină este considerat relativ sigur dacă este utilizată pentru o perioadă mai scurtă de şase luni.

Câteva efecte secundare produse de aceasta sunt: diaree, dureri de cap, crampe abdominale etc.

Nu este indicată suplimentarea în timpul sarcinii şi alăptării.

Această substanţă interacţionează cu mai multe enzime responsabile de metabolizarea medicamentelor şi utilizarea suplimentelor ce o conţin în paralel cu un tratament medicamentos trebuie făcută doar după consultarea unui medic specialist.

Surse
us.edu.pl
webmd.com
examine.com

Print Friendly
advert

Niciun comentariu

Spune-ți părerea


− patru = 2

Abonează-te la Newsletter pentru a nu rata ultimele articole publicate pe CeSăMâncăm.ro

Introduceţi adresa de e-mail

Adresa de e-mail trebuie confirmată! Veți primi un e-mail de activare de la FeedBurner Email Subscriptions.

and last modified on October 22nd, 2015 at 19:08,