Vitamina B3 – niacina

Vitamina B3 este o vitamină hidrosolubilă, cunoscută şi sub numele de niacină, acid nicotinic (nu are legatura cu nicotina din tutun), nicotinamidă, niacinamidă. Niacina intră în componenţa unor coenzime şi peste 200 de enzime au nevoie de aceşti catalizatori.

Aceste enzime sunt implicate în degradarea glucidelor, lipidelor, proteinelor şi alcoolului şi în sinteza macromoleculelor (acizi graşi, colesterol etc.). În testele de laborator, niacina are rol de protector al ADN-ului şi astfel poate reduce riscul de cancer.

Un studiu recent a arătat ca un consum ridicat de antioxidanti si B3 (+ 6.2 mg) a redus riscul de cancer de gât, esofag şi cavitate bucală cu până la 40% .
Acidul nicotinic este folosit şi pentru scăderea colesterolului rău din organism, dar în doze foarte mari ce se pot obţine doar prin suplimentare. Nu începeţi un astfel de tratament fără să consultaţi un medic!
Carenţa de vitamina B3
Cea mai cunoscută afecţiune cauzată de carenţa de niacină este pelagra. Primele cazuri au apărut după cultivarea în masă a porumbului după anul 1700. Pelagra era asociată cu persoanele sărace care aveau ca elemente principale ale dietei porumbul şi sorgul. La începutul secolului 19, partea de sud a SUA a fost afectată de pelagra datorită cauzelor menţionate anterior.

Este interesant faptul că în Mexic nu a aparut pelagra chiar dacă populaţia era saracă şi avea ca aliment principal porumbul. De fapt, porumbul conţine o cantitate mare de vitamina B3, dar aceasta este legata de alti compusi şi nu este biodisponibilă.

Metoda tradiţională de preparare a tortiliei de porumb include înmuierea porumbului într-o soluţie alcalină. Încălzirea porumbului împreună cu soluţia alcalină duce la eliberarea vitaminei B3 şi implicit la creşterea biodisponibilităţii acesteia.

Cele mai comune simptome ale deficienţei de niacina sunt: diareea, demenţa, dermatita, limba de culoare roşu deschis, vomă, apatie, oboseală, depresie şi pierderi de memorie. Dacă nu este tratată la timp poate fi fatală.

Vitamina B3 poate fi sintetizată şi din aminoacidul triptofan, dar nu se ştie care este cantitatea maximă ce poate fi obţinută astfel. Se credea ca 60 mg triptofan = 1mg niacină, însă studiile recente au aratat ca raportul nu este corect şi că de cele mai multe ori simptomele pelagrei se instalează chiar dacă există triptofan suficient în organism.

Doza zilnică recomandată a fost calculată în funcţie de cantitatea de metaboliţi ai niacinei din urina şi nu în functie de doza de niacina ce previne simptomele pelagrei (11 mg).

Excesul de vitamina B3
Vitamina B3 din alimente nu produce efecte adverse, însă suplimentarea poate produce mâncărimi, afecţiuni gastrointestinale, vomă, greaţă, hepatotoxicitate, hepatită (la doze foarte mari 3-9 g, timp îndelungat), înroşirea pielii, piele uscată etc. Cele mai multe efecte adverse au fost observate în cazul suplimentelor cu eliberare imediată.

Persoanele care suferă de afecţiuni hepatice pot dezvolta aceste simptome mult mai repede decât persoanele sănătoase.
Înroşirea pielii este cel mai des întalnit semn al excesului de B3. Această reacţie poate să apară chiar şi la doze de 30 mg şi de aceea limita maximă admisă a fost stabilită pentru prevenirea ei.

Aceasta limită maximă nu este valabilă pentru persoanele care folosesc suplimentele cu niacină în scop curativ, sub supravegherea unui medic.

Surse de niacina
Această vitamină se poate obţine foarte uşor din alimente şi cele mai bune surse sunt: peştele (9-11 mg/100 g), carnea de pui fără piele (7 mg/100 g), carnea de curcan fără piele (6 mg/100 g), cerealele, alunele, mazarea, lintea etc.

În general, suplimentarea nu este necesară, dar în cazul persoanelor de peste 60 de ani aceasta este recomandată. Totuşi, înainte să decideţi suplimentarea cantităţii de vitamina B3 trebuie să consultaţi un medic specialist.

Ultima actualizare parțială 24.11.2014