Plumbul – efecte dăunătoare şi surse

Plumbul este un metal greu cu punct de topire scăzut ce se găseşte în mod natural în scoarţa terestră. Totuşi, nivelul cel mai mare de plumb din mediul înconjurător este produs de activităţile oamenilor.

Nivelul de plumb din mediul înconjurător a crescut de peste 1000 de ori în ultimii 300 de ani. Cea mai mare creştere a fost realizată în perioada 1950-2000, în mare parte din cauza folosirii combustibililor cu plumb.

Acesta ajunge ajunge din aer la nivelul solului unde poate rămâne perioade îndelungate. Plumbul poate migra şi în apele de suprafaţă, dar cantitatea este mică.

Nivelul de plumb din animale şi plante poate creşte în zonele unde aerul, apa şi solul sunt puternic contaminate cu acest metal.

Efectele dăunătoare ale plumbului
După ce este inhalat sau ingerat, plumbul ajunge în sânge şi în organe. De aici mare parte din cantitatea absorbită este depozitată în oase, iar surplusul părăseşte organismul în câteva săptămâni.

Absorbţia plumbului depinde de vârsta individului, de timpul trecut de la ultima masă, de alimentele consumate şi de starea de sănătate a sistemului digestiv. De ex.: în cazul adulţilor doar 6% din cantitatea ingerata ajunge în sânge în timp ce copiii absorb aproximativ 50%.

Eliminarea plumbului din organism este influenţată de vârsta persoanei, adulţii eliminând o cantitate mult mai mare de plumb decât copiii.

Efectele dăunătoare ale plumbului nu diferă în funcţie de calea pe care pătrunde în organism.

Simptomele şi efectele intoxicării cu plumb
Otrăvirea cu plumb reprezintă o ameninţare serioasă la adresa sănătăţii umane.

Simptomele timpurii sunt: oboseală, iritabilitate, pierderea poftei de mâncare, perturbări la nivelul sistemului digestiv, dureri de cap şi insomnie.

Dacă nu este tratată în faza incipientă, otrăvirea cu plumb poate avea efecte permanente asupra organismului.

În cazul adulţilor otrăvirea cu plumb poate produce coordonare dificilă a mişcărilor, distrugerea nervilor ce controlează corpul, tensiune arterială ridicată, pierderea vederii şi a auzului, scăderea fertilităţii, anemie, deces.

În cazul femeilor însărcinate, plumbul poate provoca avort spontan.

În cazul copiilor plumbul poate produce distrugerea sistemului nervos, probleme comportamentale, afecţiuni ale ficatului şi rinichilor, pierderea auzului, hiperactivitate, dezvoltare greoaie şi în cazuri extreme poate duce chiar la deces.

Deşi plumbul în exces afectează toate persoanele, cei mai sensibili sunt copiii sub şase ani.

Această sensibilitate crescută rezultă dintr-o combinaţie de factori:

– copiii ingerează şi inhalează o cantitate mai mare de sol şi praf decât adulţii;

– absorb o cantitate mult mai mare de plumb decât adulţii;

– au sistemul nervos mult mai sensibil şi astfel poate fi afectat mai uşor de acţiunea plumbului;

– carenţele de calciu şi de fier sunt mult mai des întâlnite în cazul copiilor, acestea favorizând absorbţia plumbului.

Surse de plumb
Cele mai cunoscute surse de plumb sunt: vopsea, combustibili, aditivi alimentari, conserve, instalaţii de distilare a alcoolului, vase din lut, sobe din teracotă, anumite tipuri de pahare, plante crescute pe soluri poluate, fum de ţigară.

O bună metodă prin care poate fi scăzută cantitatea de plumb ingerată este spălarea fructelor şi legumelor.

Surse importante de plumb pentru copii sunt solul şi praful. Nu lăsaţi copiii să introducă în gură mâinile sau alte obiecte murdare. Încercaţi să păstraţi locuinţa curată în scopul diminuării cantităţii de praf din aer.