Acid glutamic

Acidul glutamic sau glutamatul este un aminoacid neesenţial ce a fost sintetizat în 1866 de Karl Ritthausen din gluten.

Structura chimică a acidului glutamic a fost descoperită 24 de ani mai tarziu, în 1890.

Acest aminoacid este foarte important dar este considerat neesenţial pentru că organismul uman îl poate sintetiza. Acidul glutamic este folosit în sinteza glutamatului monosodic (aditiv alimentar foarte răspândit şi periculos).

Una din funcţiile sale este de neurotransmiţător. Acidul glutamic nu poate trece din sange în creier decât în cantităţi mici şi astfel este transformat în L-glutamină, ce trece în creier unde este folosită pentru sinteza proteinelor şi producerea de energie.
Acidul glutamic este foarte important în detoxifierea organismului, în funcţionarea corespunzătoare a celulelor şi în sinteza proteinelor.

Se consideră că acidul glutamic are o influenţă mare asupra inteligenţei, stării de spirit şi asupra puterii de concentrare. Datorită proprietăţilor menţionate mai sus, acidul glutamic este folosit în tratarea Parkinson şi a schizofreniei.

Se presupune că facilitează trecerea potasiului din sânge în creier şi în lichidul spinal. Este un compus intermediar în cadrul ciclului Krebs.

Surse de acid glutamic
Acidul glutamic se găseşte în toate tipurile de carne, produse lactate, ouă, cereale, soia etc.