Fenilalanina – rol şi surse

Fenilalanina este un aminoacid ce are două forme. Forma naturală L-fenilalanină şi cea sintetizată artificial D-fenilalanină.

Acesta a fost descoperit în 1879 de Schulze şi Barbieri iar peste aproape un secol a fost produs prin fermentare. Acest aminoacid se află în compoziţia indulcitorului aspartam, ce se găseşte în foarte multe alimente procesate şi care nu este recomandat în alimentaţia copiilor şi adulţilor.

Afecţiunea genetică numită fenilcetonurie reprezintă incapacitatea organismului de a metaboliza fenilalanina.

Fenilcetonuria poate duce la retard psihic ireversibil dacă nu este tratată în primele câteva zile de la naştere.
Leucina, un alt aminoacid, poate ajuta la tratarea acestei boli genetice.

Din cauza fenilcetonuriei, produsele ce conţin fenilalanină sau aspartam trebuie să conţină pe ambalaj un avertisment în acest sens. Poate ca aţi observat că gumele de mestecat conţin avertismentul “conţine o sursă de fenilalanină”.

Acest aminoacid este un precursor al tirozinei, fapt ce duce la formarea adrenalinei şi noradrenalinei care sunt foarte importante în îmbunătăţirea memoriei, creşterea puterii de concentrare, scăderea poftei de mâncare şi prevenirea depresiei.

Acest aminoacid stimulează şi producerea de dopamină, un neurotransmiţător esenţial.

Au existat câteva teste pe animale ce au arătat că fenilalanina (phenylalanine) poate ajuta şi în tratarea dificultăţilor de vorbire, rigidităţii, problemelor motorii asociate bolii Parkinson.

Surse de fenilalanină
Fenilalanina este un un aminoacid esenţial şi nu poate fi procurat decât prin intermediul surselor externe (alimente şi suplimente alimentare).

Cele mai importante surse de fenilalanină sunt: albuş de ou, carne, seminţe, lactate, soia, nuci, alune etc.