Licopenul – un antioxidant puternic, dar și E160d

Licopenul este un carotenoid ce se găseşte în stare naturală în multe fructe şi legume. În organismul uman licopenul poate fi întâlnit în cantităţi mari în sânge, ficat, piele, prostată, colon şi plămâni.

Numeroase cercetări au arătat că acest compus este un antioxidant bun şi că are şi proprietăţi antiproliferative (inhibă dezvoltarea celulelor canceroase). Aceste cercetări au fost efectuate pe animale, iar rezultatele obţinute în cadrul testelor efectuate pe oameni nu au oferit rezultate concrete.

Multe studii arată că un consum ridicat de alimente bogate în licopen scad riscul de apariţie al afecţiunilor cardiovasculare, cancerului etc. Totuşi, aceste studii au determinat cantitatea de licopen pe baza consumului de roşii.

Roşiile sunt alimente bogate în nutrienţi şi este posibil ca licopenul să nu fie în totalitate responsabil de efectele benefice prezentate mai sus. Există şi posibilitatea ca alte substanţe ce nu au fost descoperite încă şi care sunt prezente în roşii să producă aceste efecte.

Există însă şi un studiu recent ce a urmărit concentraţia de licopen din sangele subiecţilor. În urma acestui studiu s-a constatat că persoanele cu cel mai ridicat conţinut de licopen în sânge au un risc de infarct şi accident vascular cu 55-59% mai mic decât persoanele cu un conţinut redus. Trebuie totuşi să ţineţi cont că este vorba de un singur studiu.

Specialistii de la Universitatea Harvard susţin că licopenul este o substanţă ce poate acţiona asupra radicalilor liberi diferit faţă de ceilalţi antioxidanţi şi astfel este foarte eficient în neutralizarea acestora.

Alte efecte nedovedite ale licopenului sunt: scăderea colesterolului, stimularea sistemului imunitar şi prevenirea formării cheagurilor de sânge. Aceste efecte sunt încă studiate şi nu există prea multe dovezi pentru susţinerea lor.

Carenţa de licopen
Carenta de licopen nu este încă bine definită şi astfel nu se cunoaşte cantitatea la care se pot observa efectele acesteia (efectele carenţei de licopen nu sunt încă bine determinate).
Doza zilnică recomandată este de minim 10000 µg. Pare o cifră mare dar dacă veţi consuma 1-2 roşii pe zi veţi depăşi această doză.

Trebuie să ţineti cont că licopenul este liposolubil şi astfel este mult mai bine absorbit de organism în prezenţa grăsimilor. Acest lucru nu înseamnă ca trebuie să consumaţi grăsimi doar pentru absorbţia acestuia. Uleiul de măsline este perfect pentru a facilita absorbţia licopenului şi astfel vă asiguraţi şi o parte din cantitatea zilnica necesară de omega 3 vegetal.

Surse de licopen
Se găseşte în cantitate mare în alimentele roşii, galbene şi portocalii, dar cele mai importante surse de licopen sunt tomate, pepene verde şi grapefruit roşu.
Licopenul se poate obţine foarte usor din alimente şi nu este recomandat să consumaţi suplimente ce îl conţin.

Este posibil să daţi banii degeaba! Licopenul din suplimente este purificat şi astfel este posibil să luaţi forma de care nu aveţi nevoie. Alimentele bogate în licopen conţin şi alte substanţe similare şi este posibil ca acesta să fie principalul motiv pentru care licopenul are efectele benefice menţionate mai sus. Aceste alimente sunt bogate şi în minerale, vitamine şi alţi nutrienţi şi astfel este mult mai sănătos să consumaţi 1-2 roşii pe zi decât să apelaţi la suplimente.

Un alt dezavantaj al suplimentelor alimentare este faptul că puteţi depasi cu mult doza zilnică recomandată. În cazul alimentelor acest lucru se întamplă foarte rar.

Licopenul ca aditiv alimentar – E160d
Substanţa naturală prezentată mai sus este folosită şi în industria alimentară ca aditiv alimentar. E 160d este un colorant “natural” extras din tomate şi grapefruit, dar poate fi obţinut şi prin sinteză chimică. E160d dă culoarea roşie a alimentelor.

Chiar dacă este extras din alimente sănătoase, această extracţie se face cu ajutorul unor solvenţi cancerigeni ca acetonă, diclormetan, metanol, hexan etc. şi astfel este recomandat să evitaţi alimentele ce contin acest aditiv şi să nu îl confundaţi cu varianta naturală. E160d poate fi obţinut şi sintetic!

Cele două tipuri de aditivi sunt surse suplimentare de metale grele ca plumb, mercur, arsenic şi cadmiu. În produsul final se găsesc şi cantităţi mici, dar importante, de solvenţi.

E160d poate afecta ficatul, tiroida, creierul, rinichii, intestinele, ţesutul adipos, pofta de mancare şi greutatea. E 160d este mult mai toxic dacă este expus la soare sau la oxigen (produce mutaţii). Acesta poate produce şi dureri abdominale, diaree şi greaţă.

Alimentele în care este folosit E160d: băuturi racoritoare, fructe de pădure congelate, îngheţată, sosuri, gem, jeleuri, surimi, icre de peşte, peşte afumat, membrane comestibile, suplimente alimentare, supe instant, băuturi alcoolice, vin aromatizat, cidru, cereale.

Surse:
efsa.europa.eu
harvard.edu